Bun venit la Parohia Ortodoxă Vătava, biserica "Nașterea Maicii Domnului"

Preot paroh: ROTARU VASILE AURELIAN
TELEFON: 0265-555010; Mobil: 0763-619081

biserica_mare

Programul sfintelor slujbe la biserica "Naşterea Maicii Domnului"

Postul Sfintelor Paşti

Miercuri Vineri Sâmbătă Duminică şi Sărbători
7,30 Sfânta Liturghie 7,30 Sfânta Liturghie 7,30 Sfânta Liturghie 9,00 Utrenia
8,30 Sfântul Maslu 8,30 Parastase 10,00 Sfânta Liturghie
       
19,00 Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos 19,00 Acatistul Maicii Domnului 19,00 Vecernie 19,00 Paraclisul Maicii Domnului

Comuna Vătava

Vătava, mai demult Râpa de Sus (în dialectul săsesc Raipendref, în germană Oberrübendorf, maghiară Felsőrépa, Répa, Felsőrépás) este o localitate în judeţul Mureş, Transilvania, România. Vătava este şi comună, iar satele care aparţin acestei comune sunt: Vătava, Râpa de Jos şi Dumbrava. Numele de Vătava provine de la numele unui boier cu numele Vataf, care a locuit aici în vechi timpuri. Comuna este situată pe Valea Râpii, afluent al râului Mureş, în nordul judeţului aproape de judeţul Bistriţa-Năsăud. Localitatea Vătava sau "Râpa de Sus" - cum i se mai spunea odată - este amintită cronologic încă din anul 1332, sub denumirea de ,,Villa Rapularum’’, în documentele privind Istoria României, veacul XIV, C. Transilvania, vol.III, când preotul Nicolae a plătit magistratului Ioan, arhidiacon de Ozd, un leton de argint,drept taxă în prima zi a Păresimilor. Documentul este tradus din limba latină, iar originalul se află în Arhivele Vaticanului.

Istoricul localităţii

Satele Rîpa de Sus (Vătava) şi Rîpa de Jos sunt atestate documentar în anul 1332 în "Documente privind Istoria României, veacul XIV, volumul III C, Transilvania (1331-1334)", Ed. Academia RPR, 1954, Autori I. Ionaşcu, P.Câmpina, E Stănescu, M. Roller. Conţinut document: "Art. 1332: Socoteala despre prima plată pe anul întâi (Arhidiaconatul din Ozd). Trebuie luat seamă că în ziua întâi a Parisemilor (4 martie 1332) magistrul Ion, Arhidiaconul din Ozd.....Nicolae din satul Rîpele (latineşte Villa Rapularum) a plătit un loton de argint". Denumirea latinească, latina fiind limba utilizată în cancelariile vremii şi în special în cele bisericeşti, a stârnit controverse privind traducerea exactă din româneşte. Considerăm că denumirea este traducerea în latină a denumirii celor două sate care încă nu erau separate, denumirea fiind utilizată de localnici, numele de Rîpa sugerând forma de relief în care sunt aşezate acestea, în special malul stâng al Văii Rîpa fiind apropiat unor pante abrupte. În sprijinul acestei idei vine şi faptul că în diferite documente ulterioare, maghiare şi germane se găsesc în traducere următoarele denumiri: ♦ pentru Rîpa de Jos: Repafalva (1338. mag), AlsoRepa (1644, mag.), Unter Rűbendorf (1754, germ), Nieder Rűbendorf (1850, germ.); ♦ pentru Rîpa de Sus: Repafalva (1381. mag), FelsőRepa (1648, mag.), Repa de Szusz (1733, mag.), Ober Rűbendorf (1854, germ.). Din anul 1936 satul Rîpa de Sus a primit numele Vătava după denumirea culmei Vătava din nordul teritoriului. Acest spaţiu a fost locuit din cele mai vechi timpuri, primele aşezări fiind în nordul teritoriului în zona numită Subcetate unde apare ceramică din epoca bronzului din cultura Witenberg (Sighişoara). La nord de această locaţie se afla cetatea dacică de la Rîpa. "Cetatea de la Rîpa împreună cu cetăţile de la Idicel, Săcal, Monor figurează între străvechile cetăţi de pământ descrise de diferiţi istorici, originea lor precizându-se în vremea dacilor" (după Petre A. Boţianu). Această cetate a dăinuit până în secolul XVII fiind încă activă la începutul primei domnii a lui Petru Rareş, domnitorul Moldovei, utilizată de acesta. Fiind construită din pământ şi lemn cu timpul s-a ruinat, localnicii vârstnici amintindu-şi de urmele puţului cetăţii care se mai vedea la începutul secolului XX. Zona nordică a cetăţii era întărită de puncte fortificate numite cetăţele de unde şi denumirea dealurilor din nord. Evoluţia localităţilor a avut loc spre sud: ♦ cătunul Gabza în apropierea cetăţii ( după Petre A Boţianu); ♦ cătunul Herţa, cu o perspectivă bună de dezvoltare în zilele noastre ♦ satele Rîpa de Sus şi Rîpa de Jos s-au dezvoltat din grupele de case aflate în poienile cu izvoare din satului Rîpa de Jos şi centrul actual al satului Vătava. Cu timpul satele s-au extins crescând numărul de locuitori datorită unei bune natalităţi, dar şi datorită infuziei de populaţie de peste munţi, din Moldova, ca rezultat al transhumanţei, dar şi datorită refugiului din faţa năvălitorilor. Aşa se explică existenţa unor nume de familie de origine moldovenească: Şendrea, Nicoară, Boilă, Bodea, Moţoc, Bondrea etc. (informaţii furnizate de Primăria Vătava).

Preoți Slujitori la Parohia Vătava

lista_preoti

Scurtă prezentare - preot paroh

Preotul ROTARU VASILE-AURELIAN s-a născut la 24 octombrie 1976 în Reghin, judeţul Mureş, din părinţii Ioan şi Maria Rotaru din Petelea, fiind al patrulea copil în casa părintească. pr_Vasile iconom stavrofor A urmat Şcoala Generală cl. I-VIII (1983-1991), în localitatea Petelea. Urmează cursurile liceale în cadrul Seminarului Teologic Ortodox „Simion Ştefan” din Alba-Iulia între anii 1993-1998. Între anii 1998-2002 urmează cursurile universitare în cadrul Facultăţii de Teologie, secţia Teologie Pastorală, a Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia, studii finalizate cu lucrarea de licenţă, „Principiul apei în religiile lumii şi semnificaţia botezului creştin”, la catedra de Istoria Religiilor, sub îndrumarea Pr. Prof. Univ. Dr. Emil Jurcan. Studiile postuniversitare de masterat (2006-2008) specializarea Sistematico-Biblice le finalizează cu disertaţia „Simbolurile religioase. Analogia între semnele religioase şi crucea creştină”, lucrare susţinută în anul 2009, avându-l ca profesor coordonator pe Pr. Prof. Univ. Dr. Emil Jurcan. La 23 februarie 2002 se căsătoreşte cu Bianca Zăhan, din Tg.-Mureş, profesor la Gr.Şc.”Lucian Blaga” din Reghin. Căsnicia lor a fost binecuvântată de Dumnezeu cu trei copii: Andrei ( 2002), Alexandra (2006) şi Nicolae (2008). În ziua de 10 martie 2002 este hirotonit diacon în Catedrala Arhiepiscopală din Alba-Iulia, de către Î.P.S. Andrei al Alba-Iuliei, iar în ziua de 17 martie 2002 este hirotonit preot în biserica „Naşterea Maicii Domnului” dinVătava, fiind numit paroh în această parohie. În anul 2003 obţine definitivatul în preoţie, iar în 2005 absolvă cursurile de promovare organizate la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba-Iulia. În calitate de preot paroh, în toamna anului 2003 începe demersurile pentru pictarea bisericii, ridicată între anii 1938-1976, dar fără a fi îmbodobită cu pictură. Între anii 2004-2007 s-a efectuat pictura în tehnica „tempera grasă” şi concomitent s-au realizat o serie de alte lucrări necesare, cum ar fii: înlocuirea acoperişului, dotarea bisericii cu încălzire centrală, mobilier şi toate cele necesare slujirii cultice. Toate acestea au fost binecuvântate de către Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop al Alba-Iuliei, la data de 25 mai 2008. Cu acest prilej preotul paroh, a fost ridicat la rangul de iconom. Activitatea administrativă continuă cu lucrări la biserica de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, mărturie a existenţei credinţei creştine pe aceste meleaguri. Biserica renovată din temelii a fost sfinţită de către Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop al Alba-Iuliei, la data de 18 iulie 2010, iar părintele paroh a fost hirotesit iconom stavrofor. În cadrul activităţii pastoral-misionare, predă religia la Şcoala Generală Vătava, organizând programe religios-morale cu ocazia marilor sărbători creştine.

Biserica mare

Biserica Ortodoxă din localitate, cu hramul ,,Naşterea Maicii Domnului’’, a fost construită în două etape. Începutul lucrărilor s-a făcut în anul 1938, când s-au ridicat zidurile până la acoperiş, continuându-se în anul 1970, pentru a se termina în anul 1976. Biserica a fost construită din piatră, cu ziduri masive, acoperită fiind cu tablă zincată. Este o biserică monumentală, cu boltă, în formă de cruce, străjuită la intrare de două turnuri înalte, în care se află clopotele. Piatra din ziduri a fost rostuită, iar restul peretelui a fost tencuit, stropit şi vopsit. Interiorul a fost tencuit şi zugrăvit. Iconostasul a fost executat pe schelet din lemn, fiind pictat. Biserica este electrificată, având în bolţi candelabre masive. În forma în care se prezintă mai sus a fost sfinţită în 2 mai 1976, de către Preasfinţitul Episcop Emilian, ierarhul episcopiei Alba- Iulia. La sfârşitul anului 2003, preotul paroh împreună Consiliul Parohial, iau hotărârea de a începe lucrările de pictură a lăcaşului de cult şi de înnoire în totalitate a bisericii. Astfel s-a executat pictura în tehnica „tempera grasă” de către pictorul Dunăre Emil în perioada 2004-2007. În acelaşi timp s-au efectuat lucrări de reparaţii generale la acoperişul bisericii, reparaţii exterioare şi vopsire a bisericii, a gardului împrejmuitor şi reamenajarea curţii. Holul de la intrare s-a placat cu gresie. Biserica s-a dotat cu centrală termică pe lemne, mobilier interior (dulapuri în altar şi străni laterale în naos şi pronaos), mochetă, veşminte preoţeşti şi toate obiectele necesare pentru desfăşurarea cultului. De asemenea s-au recondiţionat iconostasul şi candelabrele. După toate aceste lucrări Biserica a primit o nouă înfăţişare şi astfel în data de 25 mai 2008, a primit binecuvântarea Î.P.S. ANDREI, arhiepiscopul Alba-Iuliei, însoţit de un impresionant sobor de preoţi şi diaconi.

Biserica de lemn

A doua biserică ortodoxă din Vătava, cea de lemn, având hramul ,,Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril’’, este aşezată pe dealul dinspre nord şi are o vechime deosebită, fiind vechea vatră a românilor ortodocşi de pe aceste meleaguri. Există bucata de lemn de la intrarea în biserică pe care este menţionat anul 1865, de asemenea şi pe spatele iconostasului vechi este menţionat acelaşi an. Biserica a fost ridicată din lemn şi tencuită exterior, iar în interior pereţii au fost îmbrăcaţi în scândură. Acoperişul a fost din şindrilă, iar mai apoi reparat cu folie cu bitum, după ce în anii celui de-al doilea război mondial turnul i-a fost distrus de către hortyşti. Tot atunci a fost furat un clopot care ulterior a fost găsit în Ungaria la Miscolţ şi adus înapoi. De atunci din anii de după război datează şi ultima reparaţie făcută bisericii, deoarece ulterior s-a ridicat biserica de piatră şi din 1976 s-a slujit în aceasta.

biserica_lemn

Ulterior biserica s-a degradat puternic, iar în anul 2001 preotul paroh de atunci Mircea Mureşan împreună cu toată suflarea satului a hotărât ca biserica să fie reconstruită din temelii, pentru a rămâne mărturie peste veacuri a credinţei creştin- ortodoxe de pe aceste meleaguri de la poalele Călimanilor, binecuvântate de Dumnezeu. Astfel în aceleşi an biserica este dărâmată, se toarnă fundaţia pentru cea nouă şi se ridică biserica din bârne de lemn. În anul 2002, în parohie este numit preot tânărul Rotaru Vasile, care sprijinit de către Consiliul Local, Consiliul Parohial şi de către toţi sătenii continuă lucrările începute. Astfel se acoperă biserica cu tablă de aluminiu, se realizează sistemul pluvial, se toarnă trotuar în jurul bisericii, se îmbracă interior biserica cu lambriu de lemn, s-au montat geamuri, s-a turnat un clopot nou. Din acest moment lucrările se opresc pentru a se reface şi pentru a se picta biserica din piatră. Din anul 2009 se reiau lucrările consolidându-se mai întâi terenul din jurul cimitirului cu zid de piatră prin în beton şi realizându-se gardul împrejmuitor. Lemnul bisericii a fost tratat cu lacuri speciale, s-a pus pardoseală cu izolaţie, s-a dotat cu mobilier, covoare, obiecte de cult noi, toate din lemn şi tot ceea ce este necesar pentru oficierea cultului. La toate aceste lucrări au contribuit Consiliul Local Vătava, în frunte cu dl. Primar Şular Zaharie, Consiliul Parohial, Comitetul Parohial, fii ai satului şi bunii şi vrednicii creştini ai parohiei Vătava. Biserica a primit binecuvântarea lui Dumnezeu şi au fost aşezate Sf. Moaşte în piciorul Sf. Mese în data sfinţirii ei, şi anume în ziua de 18 iulie a anului 2010, când un sobor de preoţi în frunte cu Î.P.S. dr. Andrei au săvârşit slujba sfinţirii şi Liturghia Arhierească.

Sus